Vinul a ajuns un bun de larg consum, iar cererea pentru aceasta licoare este in crestere. Daca pana la 70 % dintre sticlele de vin sunt imbuteliate si inchise cu dopuri de pluta, cresterea productiei de vinuri a adus cu sine si necesitatea gasirii unei alternative in privinta imbutelierii. Asfel ca, inca de prin anii 1960, producatorii de vinuri au testat dopurile sintetice si cele cu filet. Fiecare tip de dop are avantajele si dezavantajele sale. Citeste articolul nostru si afla tot ce trebuie sa stii despre tipurile de dopuri si cand trebuie utilizate acestea.
Dopuri din pluta
Folosit inca din antichitate de greci si romani la inchiderea amforelor sau a diferitelor recipiente in care tineau vinul, uleiul, otetul si apa, dopul de pluta a ramas la fel de apreciat si dupa inventarea sticlei ca si recipient pana in zilele noastre. Acesta este produs din scoarța unui stejar denumit Quercus Suber. Portugalia este cel mai mare producător de dopuri din plută, având suprafețe mari de păduri de stejar din care sunt obținute aceste dopuri si realizeaza 40 milioane de dopuri pe zi. Scoarța acestui stejar poate fi recoltată doar o dată la 9 ani, pentru a-i da timp arborelui să se regenereze, iar recolta poate fi făcută doar după ce acesta a ajuns la vârsta de 25 de ani. La nivel mondial, dopul de pluta este inca folosit in 70% din productia de vinuri.
Alegerea dopurilor de pluta este influentata de tipul sticlei care va fi folosita, tipul de vin si durata de pastrare a acestuia, cat si de tratamentele aplicate dopurilor. Dopul trebuie sa adere bine la gatul sticlei pentru a evita schimburile de gaz/lichid atat de nefaste pentru calitatea vinului. Depozitarea vinului este iarasi un aspect foarte important: locul de depozitare trebuie sa fie curat si aerisit, ferit de mirosuri, trebuie evitat contactul cu solul, iar temperatura sa fie intre 15-20 grade C. Si umiditatea nu trebuie sa depaseasca 50-70%, nerespectarea acestor valori poate duce la dezvoltarea mucegaiurilor si a florei bacteriene.
Dopul din pluta colmatata este un dop de pluta naturala cu un strat de praf de pluta care il astupa, pentru o capacitate de etansare mai mare. El este obtinut prin lipirea granulelor din pluta de 0,52 si 1 mm si are bune proprietati de etansare, iar dopul de pluta aglomerata este obtinut prin presarea si lipirea granulelor de pluta de 2-4 mm. Important de stiut este faptul ca ambele tipuri, dopul de pluta colmatata si dopul de pluta aglomerata, sunt recomandate pentru vinurile de consum curent.
Principalele avantaje ale dopurilor de pluta sunt, printre altele, faptul ca provin dintr-o sursa regenerabila, sunt biodegradabile, participa direct la invechirea vinului si sunt preferate de majoritatea consumatorilor. Un alt aspect important al dopurilor de pluta este faptul ca acestea permit trecerea lenta in vin a unor cantitati foarte mici de oxigen dupa imbuteliere, acest lucru ajuta ca vinul sa se dezvolte armonios si sa imbatraneasca gratios.
Printre dezavantaje, am enumera urmatoarele aspecte: dopurile de pluta provin dintr-o sursa organica care se epuizeaza, calitatea nu este standard, ci difera in functie de producator si pret, costul de achizitie este mediu spre ridicat, si nu in ultimul rand, la dopurile de pluta, poate aparea ceea ce se numeste defect de dop (TCA) – o ciuperca care provoaca mucegai, mirosuri si arome neplacute, care se transmit vinului.
Dopuri sintetice
Dopurile sintetice arata ca aspect foarte mult cu dopurile din pluta, insa sunt obtinute din elastomeri. Ca principala proprietate pentru aceste dopuri este faptul ca ele permit vinului sa respire, iar ca principal dezavantaj este faptul ca uneori vinurile imbuteliate cu dopuri sintetice pot capata o aroma chimica. Dopurile sintetice au aparut din nevoia de a evita mucegaiul, intrucat plasticul nu poate fi atacat de mucegai ca dopurile din pluta. Sustinatorii dopurilor sintetice arata ca una din douazeci de sticle de vin, imbuteliata cu dop de pluta naturala, este afectata de TCA (ciuperca tricloranisol), comparativ cu dopurile din material sintetic sau capace cu filet, care sprijina stocarea pe termen lung a vinurilor fara teama de miros sau de alterare a continutului.
Dopuri cu filet
Dopurile filetate sunt produse din aluminiu, pe principiul infiletarii/gatuirii, la fel ca cele de la distilatele gen vodka. Acestea sunt utilizate cu preponderenta de catre fabricile de vinuri din Noua Zeelanda, care sustin ca prin utilizarea dopurilor de aluminiu se asigura se asigura un sigiliu mai strict si in acest fel vinurile se pot pastra mai mult timp, mentinand totodata calitatea totala, potentialul de imbatranire si conservarea aromei vinului. Pe exemplul Noii Zeelande, Australia a analizat efectele ciupercii TCA in urma imbutelierii cu dopuri de pluta, si astfel multi producatori au imbratisat ideea infiletarii cu dopuri de aluminiu.
Tot mai multi producatori opteaza pentru acest aceasta varianta, desi consumatorii o asociaza cu cu calitatea si pretul scazut al vinului, insa avantajul suprem este ca nu prezinta riscul defectelor de dop si sigileaza foarte bine garnitura dopului, protejand astfel vinul de oxigen, vapori de apa sau alti agenti chimici.
Istoria dopurilor filetate incepe in jurul anilor 1960 cu scopul de a preveni alterarea vinurilor din Lumea Noua (Australia), care erau esxportate catre Europa, iar traseul lor parcurgea tropicele si Ecuatorul, adica temperaturi si umezeala ridicata, plus vreme instabila, ceea ce afecta vinurile pana ajungeau in porturile europene. Astazi dopurile cu filet se bucura de un real succes in randul producatorilor de vin din emisfera sudica si se estimeaza ca 20-30% din productia totala de vinuri este sigilata cu dopuri cu filet.
Printre avantajele imbutelierii cu dopuri cu filet ar fi urmatoarele: sunt usor de folosit, fara ajutorul unui tirbuson; pastreaza aromele primare ale vinului ( fructat/floral); este inchis ermetic, astfel incat nu permite alterarea vinului si, nu in ultima instanta, reprezinta o optiune mai accesibila decat pluta ca pret.
Ca principale dezavantaje: aceste dopuri nu permit invechirea vinului, iar pentru iubitorii de vin, acesta este un aspect important; dopurile cu filet, desi reciclabile, nu sunt biodegradabile ca pluta si, in general, dopurile cu filet sunt asociate cu o calitate mai slaba a vinului.
Dopuri din sticla
Desi sunt niste dopuri prevazute pentru a pastra aroma si calitatea vinului dupa deschidere pana la urmatorul consum, dopurile din sticla incep sa fie din ce in ce mai apreciate de catre producatorii de vinuri si astazi gasesti in comert si sticle de vin sigilate cu astfel de dopuri. Ca si caracteristici, dopurile din sticla nu au niciun fel de influenta asupra aromei vinului si reduc riscul oxidarii acestuia prin inchiderea ermetica a sticlei.
Dopuri din amalgam
Sunt dopurii care se folosesc de obicei pentru imbutelierea sampaniei. Dopurile din amalgam sunt obtinute dintr-un amestec de produs din scoarta stejarului Quercus Suber si alte materiale sintetice. Acest amestec are o compozitie mai densa care permite pastrarea caracterului spumos al sampaniei.
In concluzie, cand vine vorba de alegerea dopului potrivit pentru vin, nu exista adevar absolut, fiecare metoda de ambalare are avantajele si dezavantajele ei. Pentru iubitorii de vin, care pun pret pe invechirea vinului, mai ales a celor din categoria premium, pentru vinurile linistite, in general, clar se va folosi pluta naturala. Vinurile cu dop filetat, in schimb, nu sunt de o calitate mai slaba, ci sunt menite a fi consumate in primii ani, ele pastrandu-si mai bine aromele initiale, usor de inteles publicului larg. Important este ca atunci cand cumperi o sticla de vin, sa te asiguri ca a fost depozitata corespunzator.